Tiberiu Popovici – stand-up comedy

Cu toate că sunt student la UNATC si ar trebui sa stiu ce se discuta pe forumul facultătii mele, nu e asa. A trebuit sa aflu de pe blogul lui Teo ca se poarta o discutie destul de infierbantata pe marginea a doua subiecte ce ma privesc in mod personal: teatru si stand-up comedy. Ca sa vedeti despre ce este vorba, dati un click aici.

In principiu, este vorba despre niste pustani care isi dau in cap cu cartile ca in curtea scolii fara sa le citeasca si isi masoara cu nerusinare putele in vazul lumii in timp ce oamenii seriosi stau pe bara si nu zic nimic. Am considerat necesar sa ma implic cu o scrisoare deschisa pe care am introdus-o si mai jos intrucat cuprinde cateva puncte de vedere la care tin.

Iata despre ce este vorba:

Dragi colegi, motivul pentru care am ales sa ma amestec in aceasta batalie este o senzatie usor apasatoare pe care am incercat-o in intreg sistemul digestiv citind cele scrise mai sus.
Ma simt implicat fara voie in aceasta dezbatere demna de pronaosul unui cort deoarece sunt mentionate multe nume si locuri ce au legatura directa cu umila mea existenta. Sunt student la actorie in cadrul UNATC, am fost student la actorie in cadrul unei facultati particulare pe care nu o voi numi (Bine! Hyperion!), am avut privilegiul sa lucrez in Teatrul Studentesc Podul si practic stand-up comedy in Cafe Deko de ceva vreme.
As dori sa-mi incep pledoaria prin a spune ca aruncand un ochi peste cele spuse mai sus am ramas cu impresia ca participantii ori sunt prea orbiti de propriul ego si absorbiti de placuta si multprearomaneasca activitate de a arunca cu noroi unul in celalalt pentru a mai fi interesati de continut, ori nu prea stiu despre ce vorbesc. Se pun cu multa usurinta in discutie arta, viata, cultura, valoarea unor institutii si a unor profesori. Argumentele sunt putine la numar, gandirea este confuza atunci cand este prezenta (cam rar!), iar exprimarea lasa de dorit.
Nu ma voi arunca in demonstratii pasionale din care sa reiasa ca stand-up comedy este o arta. Eu cred ca orice activitate umana poate fi dusa la stadiul de arta. Dar pentru a ajunge la acel nivel trebuie sa parcurgi anumite etape. Din punctul meu de vedere, drumul are trei trepte: personal, profesional, artistic. Se pleaca de la personal, de la viata, educatia, experienta, inteligenta, cultura de care dispui prin dar divin/genetic si pe care le cultivi conform puterii si motivatiei. La un moment dat observi ca esti bun la ceva si decizi sa faci acel ceva pentru a te intretine, beneficiind de o educatie sistematica. Ne aflam in nivelul profesional. Aici devii un bun meserias, cinstit, onest, entuziast. Facand stand-up comedy sau actorie este important sa inveti principiile meseriei si sa poti lucra cu ele pentru a realiza produse de calitate. Este vorba de stiinţa de a-ti valorifica talentul. Abia la final putem vorbi de artistic, cand ti-ai antrenat aripioarele si incepi pur si simplu sa zbori. Lucrurile in aceasta zona sunt doar frumoase, dincolo de argumente si judecati.
Nu pot compara trupa de la Deko cu trupa din Malibu pentru ca nu am avut inca placerea de a-i vedea pe baietii de acolo. Nu pot compara Spiru cu UNATC pentru ca eu nu am fost la Spiru. Si chiar daca as fi avut in ambele cazuri si experienta celuilalt loc, la ce bun aceste secerari la picioarele celorlalti cand oricum populatia e mica?! Pot sa va spun ce legatura au stand-up comedy si actoria pentru mine, anume ca facandu-le in paralel le pot intelege procesele intime mult mai bine fiindca sunt inrudite. Pot sa va spun ca am fost intr-o facultate particulara, sunt la UNATC si am gasit oameni care isi vad de treaba si oameni care nu isi vad de treaba, iar la final scena ne cerne pe toti.
Ceea ce cred eu ca este important… dragostea de meserie, respectul pentru consumator si (oare indraznesc s-o spun?) MUNCA. Daca ati pune in munca la profesia si la persoana voastra atata pasiune cat puneti în bastonada asta virtuala poate ca ati întelege un pic mai bine lucrurile despre care vorbiti si nu v-ati mai grabi atat sa va sariti la beregatile respective precum niste tineri caini de preierie, ca sa nu mai vorbim de faptul ca ar insemna cativa pasi mititei catre arta aceea pe care inca nimeni nu a reusit sa o defineasca realmente. Sau macar ati fi niste buni meseriasi…
Pace si spor la treaba!

P.S. Dinspre partea mea puteti sa continuati si sa va inecati in noroi. Inseamna mai putina concurenta pentru mine…