M-am straduit sa fac un milion de chestii deodata si n-a iesit. M-am ales doar cu nervi, lipsa de somn, mancat aiurea, griji si certuri cu toata lumea. Sunt satul de panica si de rahaturi inutile. Probabil ca totul a fost ca o buba care a tot crescut si acum simt ca s-a spart. Cred ca are de-a face si cu vara asta caldurosa si crizata financiar care face bine sa se termine treptat. Nu sunt o persoana estivala, dragi prieteni si dusmani… nici iarna nu ma satisface atat de tare, dar cred ca pot sa o inteleg mai bine decat inteleg vara cu distractia ei fortata.
Normal ca nu mai ies verile ca alta data si litoralul se duce pe copca an de an. Ca sa te distrezi cum se cuvine, trebuie sa muncesti cum se cuvine. Asta e o treaba de care s-a cam uitat in tara asta. Noroc ca avem rate care sa ne trimita la munca. Incepem sa intelegem ca am ajuns un popor de capsunari si nu ne convine deloc. Foarte bine! Poate din palma asta o sa ne trezim si o sa devenim ceea ce trebuie sa devenim… (Ma mir ca mi-a aparut gandul asta in minte. Se pare ca pe undeva in strafunduri si intr-un fel dubios sunt si eu un pic patriot! Poftim de mai intelege!)
Pentru cei care se intreaba ce mai fac, raspunsul este ca intotdeauna scurt si cuprinzator… bine! Si de data asta, I really mean it.
Cred că nu… deși îmi place să o păzesc pentru că zâmbește când doarme și pe mine asta mă topește. Și de ce nu? Am gheață în pahar, ce-mi mai trebuie și-n suflet?
