E o lume in care baietii de mingi se cred arbitrii si, pentru ca din cand in cand isi gasesc fraieri sa-i asculte, au senzatia ca intregul univers merge dupa metronomul din capul lor. Ne balacim in dinozauri balosi chititi pe profit, dar indispusi si incapabili sa depuna vreun efort ca sa construiasca ceva. Atunci cand se construieste, n-au brate de munca, ci observatii de facut. De parca de chibiti duceam lipsa in tara asta cocosata si obosita de ciordeli si simonie. E timpul sa ne trezim caci somnul prelungit in astfel de conditii sinucidere spirituala se chema si daca moartea trupului nu atrage dupa sine si moartea spiritului – reversul functioneaza. Daca esti gol pe dinauntru nu esti decat un deces care asteapta sa se intample. Produci emisii de carbon de pomana si consumi energie si spatiu pe care noi ceilalti am putea sa le utilizam mai cu cap. Baieti, reveniti-va! Sunteti doar locuri de parcare ocupate abuziv si minute in plus de stat la coada la supermarket pentru mine…
Posts Tagged ‘dimineata’
Nervi
Thursday, July 16th, 2009Mi-e bine!
Wednesday, May 13th, 2009In seara asta mi-e bine. Pentru ca e vremea care imi place cel mai tare… nu mai e rece si e doar putin cald, cat sa mergi la maneca scurta. Ai mei sunt inca bine, Perspective sunt o gramada si piesele acestui puzzle care e existenta mea par sa se aseze de bine de rau in asa fel incat incep sa inteleg cum urmeaza sa arate tabloul pe care il pictez din jocuri rudimentare de copii.
Am descoperit ceva si nu-mi da pace… am zis-o de vreo cinci ori in seara asta si o scriu pe blog acum ca sa imi ramana brodata pe cortex. M-am gandit asa:
Daca eu ma duc in patul meu si ma intind… si nu vreau sa ma ridic, dar nu vreau pe bune, nu intr-un refuz adolescentin facut doar de dragul de a epata cu rebeliunea la rever… nu exista nimeni si nimic care sa ma poata convinge sa ma ridic. Treaba asta o stim sau o simtim cu totii.
Dar…
Inferentele mele imi spun ca si reversul e perfect logic si aplicabil. Adica…
Daca eu ma ridic din pat… si vreau sa ma ridic, dar vreau pe bune, nu intr-un vartej exuberant si demonstrativ de liceean care vrea sa-ti arate el tie, bai, bosho!… nu exista nimeni si nimic care sa ma poata convinge sa ma culc la loc. Cred ca am gasit ceva aici.
Asadar, de fapt, depinde doar de mine. Viata este exact asa cum este. Problema fiecaruia dintre noi este sa isi aleaga unghiul din care se uita la spectacol pentru ca, da, este un spectacol…
Enjoy!
Dimineaţa ca realitate paralelă – ep. 1
Thursday, October 30th, 2008Iar n-am putut să dorm… ceea ce e aiurea şi pentru New York!
Am plecat în a enşpea încercare de a face jogging şi de data asta o să mă ţin sigur! spuse micul politician din mine sperând că o să se autosugestioneze cu aceeaşi minciună care l-a făcut să-şi depăşească greutatea ideală cu 25 de kilograme. Oficial am 100. În realitate am 100 de vreo două luni, dar abia acum am început să spun chestia asta oamenilor apărându-mă ca de obicei cu tonul de glumă. Dar divaghez… şi în fond ce dacă divaghez? Asta e toată ideea.
E uimitor ce poţi să vezi dimineaţa, foarte devreme, pe stradă. Uitasem că există oamenii ăştia, lumea asta. Fizionomii rămase în într-un Ev Mediu atemporal îndreptându-se posac către locuri de muncă prost plătite şi îndrăznind cu ochii plecaţi sau privind în gol să-şi facă micile tabieturi toxice (ziar, ţigări, cafea – toate ieftine şi inutile) la care s-a redus existenţa lor personală.
Am găsit 30 de bani pe jos şi am simţit cumva că de-asta am ieşit din casă. De alergat, am alergat câţiva metri şi am vomitat, după care am încercat să-mi recapăt respiraţia normală cam două staţii mai mici de autobuz, dar n-am putut să mă abţin de la a-mi face jurăminte de abstinenţă… cu mii de clauze… măcar până îmi revin niţel… Ca să ce? Ca să mă paradesc din nou?
Am nevoie să ajung la adevăratul meu punct de vedere. Sinceritatea e vaccin.
Mă duc să mănânc cu grijă…
Urasc diminetile!
Sunday, February 4th, 2007
N-am sa mint si sa afirm ca n-am avut niciodată o dimineata frumoasa, dar simt ca odata cu trecerea anilor diminetile sunt din ce in ce mai urate. Nu are importanta cat de bine ai dormit sau ce ai facut aseara… ceea ce conteaza e ca e dimineata, incepe o noua zi si ai chestii de facut.
Pe masura ce avansezi in varsta iti apar in existenta cotidiana o multime de “Trebuie sa…” care in cele mai multe cazuri determina in tine sentimentul ala subtil cum ca ai fii tinut in loc, ca esti un om ocupat, ca nu apuci sa faci niciodata ceea ce vrei sa faci cu adevarat. Eu cred ca asta este o senzatie falsa pe care iti place sa o incalzesti la pieptul tau tandru de om stresat si este atat de periculoasa incat pe o durata de timp suficient de lunga (sa zicem egală cu speranta de viata!) te poate ucide lasandu-ti senzatia ca n-ai avut niciodata o sansa reala. Am si o dovada pe tema asta: daca te trezesti si n-ai chestii de facut, ce faci? Te apuci si faci lucrurile alea importante pe care nu puteai sa le faci pentru ca erai ocupat sau pierzi vremea? Iti faci primii pasi pentru a-ti indeplini visul de a fi astronaut, fotbalist, postas, spion sau mai dormi putin, dai drumul la calculator si faci click aiurea, deschizi tv-ul si iar nu e nimic? Nu e vorba de dimineti, e vorba de initiativa. Ca sa faci seria de pasi necesara pentru a ajunge acolo unde vrei sa fii trebuie sa incepi cu primul. Care este ala? Poate primul pas e sa nu te mai minti sau daca ieri te-ai mintit singur de zece ori, sa incerci azi sa o faci numai de noua ori. In scurt timp, viata ta ar putea arata asa cum simti tu ca e bine si nu cum ti s-a impregnat de catre parinti sau alte surse doctrinare…
Dar toate astea nu se vor intampla niciodata pentru ca astea sunt doar niste ganduri pe un blog si pentru ca diminetile sunt din ce in ce mai urate. Urasc diminetile!