Iar n-am putut să dorm… ceea ce e aiurea şi pentru New York!
Am plecat în a enşpea încercare de a face jogging şi de data asta o să mă ţin sigur! spuse micul politician din mine sperând că o să se autosugestioneze cu aceeaşi minciună care l-a făcut să-şi depăşească greutatea ideală cu 25 de kilograme. Oficial am 100. În realitate am 100 de vreo două luni, dar abia acum am început să spun chestia asta oamenilor apărându-mă ca de obicei cu tonul de glumă. Dar divaghez… şi în fond ce dacă divaghez? Asta e toată ideea.
E uimitor ce poţi să vezi dimineaţa, foarte devreme, pe stradă. Uitasem că există oamenii ăştia, lumea asta. Fizionomii rămase în într-un Ev Mediu atemporal îndreptându-se posac către locuri de muncă prost plătite şi îndrăznind cu ochii plecaţi sau privind în gol să-şi facă micile tabieturi toxice (ziar, ţigări, cafea – toate ieftine şi inutile) la care s-a redus existenţa lor personală.
Am găsit 30 de bani pe jos şi am simţit cumva că de-asta am ieşit din casă. De alergat, am alergat câţiva metri şi am vomitat, după care am încercat să-mi recapăt respiraţia normală cam două staţii mai mici de autobuz, dar n-am putut să mă abţin de la a-mi face jurăminte de abstinenţă… cu mii de clauze… măcar până îmi revin niţel… Ca să ce? Ca să mă paradesc din nou?
Am nevoie să ajung la adevăratul meu punct de vedere. Sinceritatea e vaccin.
Mă duc să mănânc cu grijă…
Archive for October, 2008
Dimineaţa ca realitate paralelă – ep. 1
Thursday, October 30th, 2008Long Island Ice Tea
Thursday, October 30th, 2008Un minut!
(complexitate redusă)
Ingrediente:
Rom
Tequila
Gin
Vodka
Triplu sec
Sweet&sour mix (limonadă)
Coca Cola
O felie de lămâie
Mod de preparare:
Într-un pahar înalt, umplut cu gheață, se amestecă toate ingredientele spirtoase, după care se adaugă limonada și puțină Coca Cola, doar pentru culoare. Paharul se poate garnisi cu o felie de lămâiie.
Ne mutăm la New York!
Thursday, October 30th, 2008A început când eram mai mic, și pe urmă a trecut… Și m-am făcut mai mare, și iar a început… și pe urmă a trecut. Și am intrat la liceu, și iar a început… de data asta mai rău… și a trecut… și pe urmă iar a început și între timp descoperisem berea și umblatul noaptea… Și pe urmă trebuia să echilibrez mersul la facultate sau treburile de a doua zi cu orele pierdute, și uneori dormeam ziua ca să recuperez sau noaptea și ziua îmi părea rău că vine noaptea și nu pot să fac nimic… Și pe urmă și-a găsit tovarăși de pahar și de vorbă și de câte și mai câte… și a început să înghită din ce în ce mai multe ore din noapte și să-mi dea în schimb somnul obositor din timpul zilei…
Acum eu și insomnia aproape că suntem prieteni. Nu mai pierd nopțile în adevăratul sens al cuvântului. Scriu, citesc, mă uit la filme… e mai liniște afară și parcă pot să și gândesc un pic. Și totuși parcă nu sunt împăcat și îmi tot cere… cere… nu știu ce îmi cere. În fond, mă mulțumesc uneori cu ideea că de-aia m-am făcut artist, ca să mă trezesc când vreau! Dar parcă nu mai dorm deloc de la un timp, sau poate doar mi se pare și sunt doar câteva zile…
Trăiesc pe alt fus orar. Întâmplător sau nu, pentru că am rude acolo și-mi plac comicii de acolo, e vorba de New York. Oricum beau mai mult whisky și vorbesc mai multă engleză decât acum câțiva ani… sau poate pentru că m-am însurat!
Cred că nu… deși îmi place să o păzesc pentru că zâmbește când doarme și pe mine asta mă topește. Și de ce nu? Am gheață în pahar, ce-mi mai trebuie și-n suflet?
Deși momentele cele mai rezonante sunt cele când sunt singur, mai sunt și alții. Ne știm de ani de zile și uneori o ardem și alteori n-o ardem dar știm și simțim cu toții cum încet-încet ne mutăm la New York… țigară cu țigară, sticlă cu sticlă, oră cu oră, shot cu shot…
Sursă : DEX’98 (13256) – gall
Ce s-a întâmplat cu George Carlin?
Thursday, October 30th, 2008Consumatorii de stand-up comedy ştiu că anul acesta, ultimul mare stâlp a ceea ce înseamnă stand-up comedy modern – domnul George Carlin – a murit. Dacă nu ştiţi cine a fost şi cum s-a dus, oricum n-o să citiţi mai departe. Iar dacă ştiţi despre cine vorbesc, probabil ştiţi detaliile şi nu vă mai bat la cap cu ele.
Contează pentru mine fiindcă a fost şi este în continuare comicul meu favorit. Este artistul care a ajuns în sufletul meu cel mai aproape de noţiunea de idol, atât cât pot să o tolerez… i-am cumpărat cărţile, am început să colecţionez DVD-urile cu special-urile lui, îl citez pe blog etc.
Nu am scris despre moartea lui atunci când s-a petrecut pentru că s-a întâmplat de ziua mea şi, cu toate că pornirile mele mistice sunt la minim, am luat-o ca pe un semn… sau poate asta e doar o scuză şi n-am avut chef… Mă rog! Ideea e că am dat pe YouTube peste atâtea tributuri şi necrologuri că mi s-a aplecat. N-am vrut să dau nici un link la nimic.
Acum, însă, am găsit un clip delicios pe care ţin neapărat să îl împărtăşesc. Cei care au luat contact cu materialele lui Carlin referitoare la religie vor înţelege de ce era să fac hernie râzând la chestia asta…
Volumu’ la Maxim… ilian!!!
Thursday, October 30th, 2008S-a lansat un album nou, tare și fresh de la Maximilian, cu care am avut plăcerea să împart scena astă vară la Cool Summer Artitude.
Albumul nu numai că merită ascultat, dar merită CUMPĂRAT ÎN ORIGINAL!!!
Sunt 14 track-uri și un bonus, se poate cumpăra pe site-ul www.maximilian.ro (cine ar fi ghicit?!), costă doar 5 euro și plata se face prin SMS. Am dat banii, am ascultat treaba și merită din plin… așa că băgați banii, băgați urechea, băgați SMS-urile că e de bine!
În continuare, videoclip-ul realizat de Spike la primul single:
Volumu’ La Maxim…ilian!!! from Maximilian on Vimeo.
Update la Poliția hi5-ului
Tuesday, October 28th, 2008De curând am publicat un post, pe nume Pitzi la kilogram, în care prezentam un blog ce mi-a atras atenția prin colecționarea de poze comentate de pe hi5 conținând dovezi clare și pline de sclipici împotriva teoriei lui Darwin.
Am primit ceva feedback. Se pare că interesul în ghiorlani și genul lor de artă fotografică îmbibată în ștrasuri și manelisme este un trend aflat în plină ascensiune, care naște site-uri. Iată câteva dintre ele:
Enjoy!
Și acum, puțină muzică clasică!
Wednesday, October 22nd, 2008Să nu uităm, atunci când batem step la coadă la KFC, că am transformat mersul la dugheana colonelului într-un ritual aproape religios și în mod sigur mai costisitor decât mersul la biserică, unde oricum nu prea ai cum sa corupi noua potențială achiziție de pe site-urile de “prietenii”. Schimbând astfel tămâia pe pui prajit și marama smerită pe imitațiile D&G, de ce să nu adăugăm un pic de clasă și de stil aventurii noastre culinaro-sexuale și să schimbăm coloana sonoră îndepărtându-ne de meleagurile americane născătoare de step și apropiindu-ne de casă, de Dunăre, de bătrâna și culta Europă. Vă propun ca data viitoare când vizitați stabilimentul sus-menționat, unde mereu e coadă și neliniște, să vă aduceți aminte și să cântați în gând piesa din acest clip…




