Coşari, potcoave, trifoi cu patru foi… De ce nu ne dăm seama că asta e o tâmpenie? Trifoi, tri… foi… trei… foi… Hai să le spunem mutanţilor quadfoi sau X-Trifoi! Aberez… dar în fiecare an mărţişoarele devin mai urâte şi mai scumpe.
Poate doar trec printr-o perioadă în care nu pot să înţeleg cum aş putea să arăt femeilor din viaţa mea că le apreciez în timp ce le forţez să poarte excremente de plastic doar pentru că au şnur şi pentru că aşa se face… Iar dacă ar îndrăzni vreuna din ele să nu se bucure, să nu pupe, să nu zică “Vaaaaai! Ce draguuuuţ!”, ochii mi-ar deveni sticloşi şi zâmbetul superior mi s-ar înăcri pe buze. N-aş comenta nimic, dar în sufletul meu aş fi convins că pur şi simplu nu ştie să primească. Păcat! Ar trebui să-mi respecte măcar intenţia bună şi pierderea celor trei minute preţioase uitându-mă după ce luceşte mai tare şi e la mai puţini bani de pe tarabele de lângă gura de metrou… Aşa e unii oameni!
Dacă asta ar fi o fabulă, morala ar fi că drumul către iad e pavat cu intenţii bune. Nu cred că avem nevoie de o zi specială în care să ne arătăm dragostea, admiraţia şi respectul pentru femei. Sentimentele se simt şi, dacă se simt pe bune, n-ai nevoie să le legi cu un şnur ca să fie evidente şi speciale. Aşa că anul ăsta puteţi să vă ţineţi şnururile şi să mă daţi în judecată pentru exces de zel dat fiind faptul că aleg să îmi sărbătoresc fiinţele dragi zilnic!

ANEXA 1:
MESAJ PENRU BĂIEŢII CARE AU RĂMAS CU MARFĂ PE TARABĂ
SCOATEŢI ŞNURURILE. STOP. SCHIMBAŢI PLICURILE. STOP. MĂRIŢI PREŢURILE. STOP. VINE ACUMA 8. STOP. SCĂPĂM DE TOT. STOP. DON’T WORRY. STOP. THERE’S NO SUGAR. STOP.