Se întâmplă stand-up comedy cu Trupa Cealaltă din două în două săptămâni, vinerea, de la ora 22. Locul se numeşte Club Underground şi mi se pare un nume foarte potrivit pentru atmosfera de acolo. Sunt oameni care ştiu să se distreze şi de la care am plecat de fiecare dată cu fruntea descreţită, foarte mulţumit de show şi puţin băut! 
Am mai spus-o şi am s-o mai spun… stand-up comedy nu înseamnă un om care debitează o poezie, ca la teatru într-un one-man show şi nici o serie de schiţe sau scenete care implică mai mult sau mai puţin publicul. Nu. Stand-up comedy este o conversaţie! Având în vedere că este o conversaţie, depinde foarte tare de interlocutori succesul ei. Mai pe şleau, dacă n-ai cu cine sta de vorbă, eşti fript şi conversaţia devine anostă. La fel cum există diferite tipuri de oameni, există şi diferite tipuri de public… cu unii te poţi distra, cu alţii nu… cu unii iese stadion, cu alţii parastas dansant… paleta are mii de nuanţe. Întâmplarea face ca în Târgovişte să se adune o gaşcă deosebit de haioasă, oameni deschişi la cap, puţin golani, dar binevoitori şi în mod sigur puşi pe distracţie. Sunt oameni care au venit la toate cele patru spectacolele, care au fost şi la două spectacole cu Noaptea Devoratorilor pe litoral astă vară şi care nu au de gând să facă pauză pentru că încă se distrează deşi nimeni din trupă nu a făcut modificări majore în materialul cu care urcă pe scenă… Mă întreb cum îşi explică treaba asta cârcotaşii care vin de două ori şi pe urmă vin şi întreabă suflând de la mare altitudine pe ambele nări: “Auzi, mă, da’ voi când le mai schimbaţi?”.
Asta nu înseamnă că am un material şi mor cu el de gât. Scriu când pot şi când îmi vine… dacă ştie cineva cum să cheme inspiraţia la oră fixă să îmi spună şi mie că dau bere pe tema asta! Până una alta, de ce vin oamenii ăştia din nou şi din nou la specacol, că doar materialul e cam acelaşi? Poate au sesizat că nu poate să fie de două ori la fel şi că râsul se naşte în fiecare seară altfel, că aşa e el – capricios… şi în mod sigur au ştiut să participe, să înţeleagă şi să fie deschişi chiar când ei sunt ţinta glumei. De ce oare nu e aşa peste tot? Mai sunt încă oameni care nu s-au prins că lumea e o glumă şi Dumnezeu are simţul umorului? Mai suuuunt… şi câtă vreme mai sunt, eu am să am despre cine să scriu material!
După toate prognozele, relaţia noastră cu acest public va fi una de durată. Spectacole au fost până acum în număr de patru şi următorul e pe 7 decembrie 2007. Mi-e dor să mă întâlnesc din nou cu cei care vin de obicei şi îi aştept cu drag pe cei care n-au apucat încă… Eu şi băieţii vom fi acolo cu berea în mână şi creierul la purtător!
E plin net-ul şi pline-s blog-urile de vestea că Paraziţii au lansat un nou album. N-am de gând să-l comentez şi să-l discut pentru că sunt suficiente degeţelele de rapperi care au să facă bătături tastând sute de mii de păreri şi impresii care mai de care mai fanteziste şi eu nu vreau să mă bag. Albumul vorbeşte suficient şi părerile pe care vreau să le aud sunt acolo. Îmi plac în continuare Paraziţii enorm.
