Diseară vă aşteptăm la ora 22:00 în DeKO la primul spectacol Trupa Cealaltă din această stagiune.
Îl avem ca invitat special pe Costel de la Trupa DeKO.
Veniţi cu prieteni, rude, vecini şi pofta de râs… de restul ne ocupăm noi!
Programul spectacolelor următoare va fi afişat pe blog cât de curând.
O sursă constantă de uimire pentru mine este faptul că am o configuraţie care l-ar face pe bătrânul ENIAC să dea erori de ciudă, o configuraţie care îmi permite să joc jocuri minunate şi complicate, să administrez baze de date, să fac modele 3D şi câte şi mai câte lucruri ce ar justifica din plin puterea de calcul din conserva mea şi eu aleg să ce? Să joc Solitaire! Din cilcul “Dă-le la proşti scule!”, vă aduc în atenţie o nouă chestiune legată de acest emisar al Satanei care se livrează cu orice pachet Windows…
Dacă studiaţi acest screenshot, veţi observa o anomalie… lipseşte 5-ul de treflă! Pentru mine această descoperire a fost ca America pentru Columb la momentul respectiv. Acum zâmbesc nostalgic cu atitudinea aia de “ehe! s-a dus copilăria…”, dar în cinci minute am să mă simt mai bine pentru că am să trag un Solitaire!
Micuţu’ este cel de-al patrulea membru din Trupa Cealaltă cu care nu aveam poze… Ei bine, iată-l!
Şi în propriile lui cuvinte:
Tânăr visător, fost medium, acum instalator cu mari speranţe pentru viitor, respectat în cercuri înalte, câteodată puţin şpanchi, dar în general sociabil. Fost moderator la emisiuni cu tematică filosofică şi fost bodyguard la concerte de muzică simfonică. În acest moment, ocupaţia mea principală este studenţia şi stand-up-ul. Ştiu… cam nasol… dar măcar voi fi actor într-un decor.
Îmi place să ies în Mall şi să împart pliante, încercând să pun câte o bucăţică din inima mea mare în fiecare hârtie pe care o dau cuiva. Când cineva îmi refuză nepoliticos fluturaşul, îmi amintesc că am fost bodyguard la concerte de muzică simfonică.
Acest text este un pamflet. Pentru ca sufăr puţin, m-am adresat medicului sau farmacistului, dar nu mi-au putut face nimic. Da’ macar am râs…
Formula completă pentru Trupa Cealaltă este după cum urmează: Tiberiu, Tudor, Radu şi Micuţu’. Veniţi să ne vedeţi în Café DeKO… bem o bere, râdem, alea-alea…
Avem pretenţia că suntem o ţară europeană civilizată când, de fapt, nu avem de a face cu nici unul din aceste două cuvinte. Suntem o excreţie post-socialistă, un popor de gângavi insensibili care îşi respectă cu sfinţenie tradiţia de a fi cu picioarele în şapte luntri şi de a se bălăci cu zâmbetul pe buze în cele mai slinoase mlaştini ale condiţiei umane… şi sunt blând pentru că şi eu sunt de aici! Dacă citeşti asta şi dai dezaprobator din cap, îţi fac cinste cu exact atâta funie cât îţi trebuie ca să te spânzuri acum repede până să te muşte realitatea de bucuţe şi să-ţi năruie părerea poetică şi pseudo-patriotică despre locul în care subzişti! Se prea poate să avem şi oameni normali în ţara asta, dar majoritatea covârşitoare au o rutină zilnică ce l-ar face pe Belzebut să roşească şi să-şi înainteze demisia însoţită de o cerere de pensionare pe caz de boală. Şi cum în orice societate ce se pretinde democratică majoritatea decide… iată-ne canibali!
Las să curgă atâta ură în taste pentru că am văzut ceva care m-a făcut să plâng şi m-a făcut să nu mai pot sta locului. A fost picătura care a răsturnat paharul pe care tot încercam să-l păcălesc de atâta vreme cu gândire pozitivă… Iată despre ce este vorba:
Recent, multă lume a fost şocată de o întâmplare de un barbarism indescriptibil. Nişte puştani imbecili din Buzău au prins o pisică şi au omorât-o în bătaie într-o scară de bloc, au filmat toată distracţia şi i-au dat drumul pe net. Toata întâmplarea este acoperită de aceste două articole:
Reacţiile au apărut imediat şi primul gând al majorităţii oamenilor a fost că ar trebui supuşi la aceleaşi chinuri la care au supus acea pisică… Exemplu:
Eu nu am de gând să ofer recompense, ci doar câteva gânduri…
Numele făptaşilor nu ar trebui să fie confidenţiale. Au făcut un mare rău, nu numai fiinţei pe care au lichidat-o, dar şi oamenilor care au aflat de incident. Dat fiind că au greşit în faţa societăţii, societatea are dreptul să le cunoască identitatea pentru a-i putea judeca şi pedepsi chiar dacă nu există organisme ale statului specializate. Nu insinuez şi nici nu îndemn la fapte ilegale, dar pot fi pedepsiţi aspru fără a fi atinşi măcar. Nu trebuie chinuiţi, bătuţi, amendaţi, închişi, ci pur şi simplu ignoraţi, scoşi totalmente din viaţă… Pedeapsă pe care o poate aplica orice persoană fără a încălca vreo lege a statului în care ne aflăm. E simplu: nu îl văd, nu îl aud, nu îi vorbesc, nu îi vând nimic, nu cumpăr nimic de la el, nu îi dau apă, gaz, electricitate, căldură sau medicamente, nu îi întind mâna când e pe jos şi dacă moare nu îl îngrop.
În mod evident comportamentul lor a fost urmarea unei alegeri raţionale din moment ce declaraţia spune clar că nu erau beţi, drogaţi sau bolnavi psihic. Ar trebui să respectăm această alegere raţională şi să ne compotăm în consecinţă… Dacă au ales să se comporte ca nişte fiare, trebuie să îi tratăm ca pe nişte fiare!
Vorbele sunt ieftine, părerile de rău nu ajută pe nimeni. Ca asta să nu se mai întâmple niciodată trebuie să făptuim. Nu demonstraţiile în stradă şi ameninţările vor rezolva asta, ci lucrurile pe care le facem când nu se uită nimeni… sau cel puţin aşa credem!
Puteţi să semnaţi petiţia pentru înfiinţarea Poliţiei Animalelor în România cu un click aici.
Şi mai puteţi să faceţi ceva… puteţi să fiţi mai buni, mai blânzi, mai oameni. Pentru fiecare imbecil pe care îl vedeţi, încercaţi să vă asiguraţi că există 10 oameni normali. Vorbiţi, convingeţi, daţi exemple!
***
Eu fiind o persoană în principiu lipsită de mofturi şi deosebit de interesată de cei care mă receptează şi mă place, am decis să pornesc un sondaj de opinie pentru a-mi aprofunda cunoştinţele în ceea ce priveşte substanţa umană şi structura demografică a plictisiţilor lectori ce se avântă voiniceşte în elucuberaţiile-mi modeste din spaţiul virtual. Cu alte cuvinte, vreau să ştiu şi eu mai multe despre voi!
Înţeleg că deocamdată nu sunteţi mulţi, dar cu atât mai dragi îmi sunteţi… şi ştiu că nu întotdeauna ai chef să scrii comment-uri ca să ştie tot poporu ce gândeşti despre ce a bălmăjit omu’ pe blog, dar să votezi la un mititel sondaj nu e mare problemă – de unde şi sondajul de faţă. Problema pe care o ridică nu e chiar la plesneală aleasă. Consider chetiunea ca pe un bun început de conversaţie… că dacă nici băutura nu ne mai dezleagă limbile putem să dăm foc Internetului şi să ne prăjim şi telefoanele mobile în pălălaia care se va ridica fumegândă, după care putem urina în tăcere pe ideea de “era informaţiei şi comunicării”.
Vă invit, dar, dragi consumatori să vă daţi cu părerea! Timpul de desfăşurare a sondajului este de o lună… oricum gluma o să se învechească pentru majoritatea după vreo două săptămâni cred. Sper să votaţi cu toţii ca să ne facem o idee unii despre ceilalţi.
La mai mare!
O simţiţi cum se înşurubează în noi ca nesimţita? Ea e…. şi eu nu pot încă să mă dezmeticesc. Parcă adineaori era cald şi nu ştiam unde să mă mai ascund ca să nu mă prindă prea tare soarele şi berile care veneau din toate direcţiile.
Nici n-am apucat să zic bine Noaptea Devoratorilor de Publicitate că s-au şi evaporat cele opt show-uri. A început şi treaba cu Trupa Cealaltă, am apucat să văd câteva oraşe şi mai urmează. Oamenii ne-au primit bine peste tot… Am muncit de mi s-au tasat oasele şi m-am şi distrat în acelaşi stil. Cred că mă pot numi norocos că am reuşit să mărit plăcutul cu utilul în stilul ăsta ciudat de a merge din loc în loc şi de a râde şi a bea cu tot felul de oameni. M-am ales cu prieteni noi şi dragi (realizarea cea mai mare cred!), câteva locuri vizitate prea în fugă, ceva bani care s-au dus mai repede ca Enterprise-ul când fuge de belele prin spaţiul neexplorat, amintiri, senzaţii şi povestioare suficient cât să rezist până la anul…
E firesc şi civic să mă cuprindă un strop măcar melancolia acum la pragul între anotimpuri şi să am poftă de bilanţuri. Şi nu vreau zilele verii înapoi pentru că le-am cheltuit bine, ceea ce vă doresc şi dumneavoastră, stimaţi interlocutauri!
Urmează începutul de stagiune, ceea ce înseamnă multă muncă şi încă şi mai multă distracţie. Pentru că lumea vrea, eu şi restul băieţilor de la DeKO (ambele trupe) vom continua să urcăm la microfon peste tot unde suntem chemaţi. Treaba începe săptămâna asta, deci ţineţi-vă de scaune că intrăm pe drum cu denivelări!
Până una-alta eu am să mă străduiesc să fac rost de o cantitate jignitoare de must şi să îmi organizez o minivacanţă în confortul camerei mele… DND!
Nu mai exista scăpare. Toate semnele divine arată că sunt născut pentru măreţie… aşa că să n-aud comentarii că ne supărăm! Pepe, watch out… că vin după tine!
Tipul mă înţelege! Pentru toţi “fanii” muzicii de proastă calitate de aici sau de peste hotare, vă invit să vedeţi şi să revedeţi clipul ăsta înlocuindu-l mereu mental pe R. Kelly cu una din vedetele preferate. Garantez un sentiment de satisfacţie morală profundă…
