Iubesc pisicile!
Pentru că sunt curate şi nu îţi împut casa…
Pentru că nu umblă noaptea în haite…
Pentru că nu se dau la tine decât ca să le mângâi şi să le hrăneşti…
Pentru sunt pufoase şi jucăuşe…
Pentru că sunt ferm convinse că ele sunt stăpânele…
Pentru că m-au învăţat tot ce ştiu despre femei…
Pentru că sunt în stare să petreacă zile întregi cu un ghem de lână…
Pentru că sunt perverse, inteligente şi egoiste…
Pentru că torc şi se tăvălesc…
Pentru că a scris Ion Creangă despre ele în Amintiri din copilărie…
Pentru că nu pot să am una fiindcă ai mei mă lasă să fac orice numai să ţin un animal în casă nu şi mare dreptate au…
Pentru că au fire artistică…
Pentru că ştiu unde e “cutia cu nisip” şi o folosesc atâta vreme cât nu le superi…
Pentru că ştiu să seducă şi să abandoneze…
Pentru că se joacă indiferent cu mâncarea chiar dacă sunt rupte de foame…
Pentru că vorbesc şi noi suntem fraieri că nu ştim să le ascultăm…
Pentru că în dicţionar ar trebui să li se pună poza lângă cuvântul personalitate…
Pentru că spun nu, dar gândesc da…
Pentru că sunt acolo când nimeni altcineva nu e…
Pentru că nu îmi dau seama dacă am scris acest articol despre pisici sau despre femei şi nici n-am să-mi bat capul cu chestia asta prea tare, ceea ce mă face şi pe mine puţin pisică…
To be continued…
