Tiberiu Popovici – stand-up comedy

Intr-o epoca in care sursele de entertainment si informatie sunt in plin picaj, avem nevoie sa stim mai multe despre masturbare. Este un mod mai placut si mai util decat multe altele de a-ti petrece o dupa-amiaza. De asemenea, nu ataca finantele pentru ca nu necesita abonament si reface pofta de viata. Plus de asta, un pic de educatie nu a omorat pe nimeni pana acum… Luati un carnetel si un pix si notati tot ceea ce spune tanarul domn din acest clip!
Va doresc imaginatie bogata si incheieturi rezistente!

Intr-un clasic serial de comedie american, unul din personaje incerca din răsputeri sa intre in gratiile unei domnisoare cu o pregatire culturalanet superioara ale carei pasiuni principale erau muzica si literatura. Fiindu-i imposibil sa se instruiasca in scurt timp pentru a recupera ani de stagnare culturala, el cauta o solutie pentru a putea nivela diferenta de altitudine si urmeaza sfatul unui prieten. Acesta il invata sa raspunda la orice referire literara cu o platitudine bine ticluita, iar cand vine vorba de muzica sa isi compuna un zambet demn de Mona Lisa si dand ochii peste cap sa ofteze visator „A! Bach…”.
Aceasta nu este doar un pretext de ilaritate pe banda rulanta a unui generator de umor lejer ce a functionat mai bine de o decada. Vedem zilnic cum personalitati, simboluri, idei si valori raman fara pic de continut si se demonetizeaza in gargariseli triviale. Nu avem pic de rusine sau remuscari si aruncam totul intr-un zambet si un oftat fara sa ne mai pese daca am stiut vreodata ce inseamna lucrul pe care il lasam sa ne scape din preaplinul de superficialitate al simtirii ca o eructare aromata melancolic ce se insinueaza in conversatie din preaplinul de junk food al stomacului. A! Bach… Caragiale… Shakespeare… Da, domnilor! Literatura… arta… dragoste… omenie… politica… bun simt… excremente…

O generatie intreaga nu poate sa doarma, haituita de boli mai mult sau mai putin inchipuite, de probleme ce nu trebuiau sa vina atat de devreme. Traim in dezordine si amatorism sufletesc. Ne place sa vorbim de parcă am stii totul. Nimic nu ne mai mira, nimic nu ne mai inspiră. Ma uit la cei ce ma inconjoara si vad oameni care stiu totul deja, iar ce nu stiu nici nu ii intereseaza si se catalogheaza subit ca ciudatenie despre care nici nu merita sa vorbim. De fiecare data cand apare ceva cu adevarat fascinant in deplinatatea si naturaletea existentei sale, (ad)mirarea si contemplarea sincera nu isi mai gasesc loc fiind deplin inabusite de zambetul superior al unei maturitati nedobandite. Frictiuni inghinale prepubere tin loc de patrundere spirituala si reala sete de neant. Sunt pesimist? Deloc. Nu sunt nici un fel de ist si nici nu vreau să fiu. Inca lupt, incă sunt aici si nu vreau sa ma las tras in jos, in sus, in stanga sau in dreapta de nici un fel de val sau curent. Vad lumina, deci sunt in intuneric!

Pe intuneric stau mai mult si morfolesc bucatele de idei. Ma pregatesc sa ies la atac. Imi pun in ordine gandurile si ma antrenez. Plecand de la sursa raului, fac din ce in ce mai multe flotari cu mintea si simt ca de ceva vreme am inceput sa-mi trag dupa mine si corpul. E bine! Castig din ce in ce mai multe batalii. Simt sangele ce va sa curga si ma bucur pentru ca nu sunt luat in seama. Cand au sa se prinda, eu voi fi fost de mult in fata. Sun Tzu se intoarce in mormant…

Sun Tzu